O asteptam de mult timp, desi eram convinsa ca atunci cand va veni o voi ignora sau in cel mai bun caz voi fugi de ea. Dupa aceea voi fi atat de naiva incat nu imi voi da seama ca nu pot lupta impotriva ei, ca mereu isi va alege cel mai bun aliat.. sufletul meu; desi eu nu am fost de acord cu asta, desi pe mine nu m-a intrebat nimeni. Pentru ca ea, iubirea navaleste ca un autobuz in statie cand semaforul indica rosu. Tu traversezi si te miri ca te loveste… simti o intepatura, apoi realizezi ca intepatura aia a fost sufletul ce a iesit din tine. Initial te gandesti ca e imposibil.
Prin urmare o iei treptat, analizand toate cauzele, eventual posibilele rezultate. Totul duce spre… nicaieri. Nu exista nicio explicatie logica pentru ceea ce ti se intampla. Creierul tau, pe care il consideri destul de ok, iti controleaza fiecare gest, fiecare parte din tine.
Singura justificare pe care o gasesc mereu este ca nu tine de mine. E prea puternica si ma domina. Din aceasta cauza ajung mereu la ideea ca tu esti vinovat de asta; stiai ca te iubeam, stiai ca o sa te iubesc in continuare de asta m-ai lasat sa plec. Pentru ca nu iti pasa decat de tine, de imaginea ta de macho; fiindca in mintea ta tot filmul a fost regizat: pleaca, i se face dor, revine. Ei bine afla ca nu o sa vin, afla ca el (din cauza caracterului tau infect mereu va exista un el, atata timp cat va exista un amarat de „noi”) inca ma asteapta. E in continuare acolo pentru mine, asteptandu-mi reintoarcerea cu bratele deschise, cu inima batand repede in speranta regasirii mele.
Te iubesc pe tine pentru ca esti tipul cu aer strengar de Hugh Grant, cuceritor, diabolic… pur si simplu irezistibil. Dar el e acolo, creeand antiteza ta, fiind tot ceea ce tu nu poti fi. El e cel ce imi daruieste ciocolata mea preferata, straduindu-se sa ma cucereasca prin delicatete, finete.
Cand vei citi scrisoarea asta probabil eu voi fi langa el… desi langa tine sigur nu voi fi. Voi inceta sa iti mai scriu asa cum faceam de obicei cand plecai in excursii lungi, voi inceta sa te sun, ba chiar voi sterge numarul tau din telefon. Asa nu voi fi nevoita sa iti raspund, caci nu iti voi sti numarul. Te-am iubit pentru ce ai fost… acum doar te urasc pentru ce esti.
PS: Ignora petele ciudate de pe hartie. A fost ultima data cand am plans in amintirea noastra.
Fii fericit,
anna.
intre culuarele cu podele fierbiti. Atunci cand fugi vei vrea sa plangi. Daca ramai pe loc senzatia nu iti dispare. Si te topesti incet si speri ca te evapori spre cer, dar totul se intoarce ca o clepsidra la mijlocul caruia ai fost cndamnat sa plutesti, sugrumat de dogoare neagra si lumina…
Ma intreb daca esti constient de amprenta pe care au lasa-o ochii taii in inima mea. Culoarea aceea… a cafelei reci, ce ma insoteste in cele mai frumoase si totodata mai ingrozitoare vise ale mele. Mirosul tau e impregnat in hainele mele, probabil doar aparent, doar pentru simturile mele, doar pentru balonul de sapun in care traiesc. Din cauza ta imi place si lamaia… uneori era lucrul pe care il detestam cel mai mult.
A incetat sa te mai interseze parerea si nu stiu de cand. De ce? Sunt prea multe intrebari iar eu nu stiu sa raspund singura la ele. A mai trecut un an si poate cel mai frumos. Au mai trecut 364 de zile, maine s-ar face 365 si nici nu stiu daca iti pasa, daca mai stii ce mult a insemnat pentru mine ziua aia. Poate nici nu o sa am timp sa iti dau florile pe care ti le-am comandat la floraria mea preferata. Pentru ca probabil vei sta cu altii, apoi vei pleca subtil ca de fiecare data si vei intra pe mess sa vorbesti cu toti si sa astepti sa ne facem poze cu mainele noastre pe care scrie “Happy B`day!”.
Te trage spre ea… Nu vezi nimic altceva decat o lumina puternica, alba, parca divina care iti pare a fi doaro ceata de margaritare. Nici macar nu zaresti lucrul care te duce intr-a colo, sau poate persoana. Inca iti simti sufletul la locul lui, caci nu a mai plecat de mult timp si esti sigur ca ii vei simti lipsa daca va pleca. Inca iti amintesti ca trebuia sa iesi afara purtand rochia alba si pantofii noi. La fel de bine iti amintesti ca ai iesit din casa cu o cafea in mana si telefonul in cealalta. De aunci nimic… E tot ce stii, datele nu sunt concrete si nici complete. Esti pierdut si nu te poti opri sa tipi.
Sunt exact momentele din viata oricarei persoane in care se regaseste pe sine, cand vrea sa faca tot ceea ce facea inainte sa il cunoasca, cand viata ii era inconjurata de prieteni care ii ii zambeau, cand ea era ea prin tot ceea ce arata si simtea, pentru zambetele ei inocente si gesturile ciudate. Doar pentru ca isi vrea viata inapoi, vrea sa poarte tocuri pentru ca a crescut, are buletin si asta o face sa se simta mult mai matura, cunoaste tot ce ar trebui sa cunoasca la varsta ei, poate si mai mult. Poate ca ii e dor de noptile albe petrecute in fata laptopului vorbind cu zeci se persoane fara macar sa se gandeasca la iubire.
).
Cum ai putea sa uiti acel moment? Atunci cand l-ai vazut pe el si nimic altceva, cand ti-a oferit un servetel caci afara era iarna si tie iti curgea nasul si ai avut impresia ca ti-a dat o raza de soare. Atunci cand il vedeai pe strada si intorceai capul dupa el si vi se intalneau privirile ca apoi sa va intoarceti repede si sa va rusinati Oare m-a vazut? Doamne ce frumos e. Cand el te tine in brate pana acasa si te intreaba daca vrei sa fii prietena lui.